Ne-au ajuns blestemele Bhabettei I

Se pare ca in ultima vreme aventurile Clementinei cam stagnasera; insa la Bhabette nu statea degeaba si dadea la blesteme. Asa ca intr-o zi acestea batura la usa.

De fapt era luni dimineata si mai zaboveam semi-adormita in pat. Pe la 6-7 incepuse baba sa tipe; n-am luat in seama, nu era nimic anormal pentru ea... Pe la 7 jumate suna cineva la usa. Eram singura iar paranoia si somnul din mine au zis sa nu raspund. Suna a doua oara lung. Imi zic ca daca mai suna o data (3 e numar magic) raspund. Dupa cateva secunde iar zornaie soneria. Ma ridic si ma duc la usa.

Un nene sare sa ma duc la baie ca am inundat vecinii; la locul faptei constat dezastru. O mica inspectie da verdictul: s-a spart teava de apa calda (daca tot e sa curga apa in prostie si sa mearga apometrul ca naiba de ce sa nu fie apa aia mai scumpa; logic). Aflu ca e mesterul blocului si incerc sa-l conving sa repare, ca doar la 9 trebuia sa plec la facultate. El zice ca nu se baga, e prea mult de munca, etc.

Imediat apare si doamna profesoara (ajunsese apa si la ea), cerand sa se rezolve situatia cat mai repede, ca doar n-o sa stea vecinii toata ziua fara apa la baie. Dau sa ma imbrac repede, sa nu merg in pijamale la administratie cand fac o mare descoperire: imi venisera si alti musafiri, destul de observabili pe pantaloni. Gandesc pozitiv: cel putin nu m-a vazut tot blocul asa.

Cobor scarile, in fata blocului baba vorbea cu mesterul... In sinea mea zic: acu-i acu, afla baba in sfarsit ca nu e nici un domn doctor la 128, sa vezi ce-mi sare in cap acuma. Ma tupilez totusi si scap. Mesterul incerca sa-i explice ca plateste mult la apa ca are apometru, ea nu, ca e de la noi, ca se fura apa, etc. Cine sa inteleaga?

Ajung si la doamna administrator; mai draguta ma ajuta sa fac rost de instalator si mai mobilizeaza si mesterul. Mai aflu ca ea si profesoara sunt dinamoviste, barfe despre Bhabette, dar si alti locatari. Radio Sant in direct.

Sunt anuntata ca pana dupa 2 nu vine instalatorul. Oricum, a zis ca vine la 2, la 2 ca ajunge in jumatate de ora... adica a ajuns pe la vreo 4. Timpul e doar relativ.

Morala e ca oricum am teava nou si un obertaid. Oricum la apa rece e stricat robinetul de la subsol si nu aveau ce face (din cate stiu nici acum dupa 2 saptamani nu au rezolvat).

Relatiile noastre cu mesterul devin din ce in ce mai stranse. :D




semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

Baloane

Am gasit doua baloane in balcon :D

Unul rosu si unul argintiu... cred ca au cazut din cer...

Ceva mic si prostesc mi-a inseninat ziua...




semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

Din izvorul gandirii metastazice

In pauza dintre o telenovela si Mircea Solcanu (la naiba!)... va prezint o mica descoperire de pe bancile facultatii anului 2008. Cu ce se mai ocupa unii/unele in timpul cursurilor.

"- s. f. smechera in general! nu?
- Te consideri?
- Tu ce crezi?
- A fi smecher inseamna a avea o gasca de aia cu cercul in limba in spranceana, de a te machia cu negru la ochi de a purta bocanci daia negri si colti de metal la gat sau la mana. Tu nu esti asa."

P.S.: Autorii pot revendica epistola anonima.

semnat: Clementina Georgescu (vesnic acida si carcotasa)

sunt Piromana 100%

Si nu o sa neg niciodata... decat la proces.

Cred ca am observat aceasta ciudata deviatie in comportamentul meu la 5 sau 6 ani. Atunci am dat foc la un sfert din parchet si la un scaun. Inconstienta sau nu... a fost ceva destul de grav. De ce? Pentru ca la momentul acela ne mutam... si in camera respectiva nu era nimic decat un scaun... si bineinteles parchetul. De atunci au fost doar mici tentative soldate cu prosoape si o tigaie arse.

Majoritatea vietii mele am stat in locuinte cu soba... iar placerea mea extraordinara era sa fac focul, sa ard cutii intregi de chibrite. Imi plac la nebunie focurile de tabara... ma incanta sa le privesc.

In ultimele saptamani insa piromania mea, inafara de cateva mici excese cu chibrituri (nimicuri) s-a canalizat asupra lumanarilor. Le modelez, bag tot felul de chestii in ele, de la unghii, chei, pun chibrituri aprinse langa ele sa arda cu flacara mai mare. Un fel de voodoo-iala amarata. Oricum, ma calmeaza foarte tare privitul focului.

Nu e ceva prea grav; inafara de excesele de inconstienta, cred ca raman doar la chibrituri si lumanari.

semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

Deviza Clementinei

Eu nu fac garduri, dar astept sa mi se faca curte.


Semnat: Clementina Georgescu (vesnic amorezata si nehotarata)

Dimineata devreme cu Clementina Georgescu

Alaltaieri m-am trezit de dimineata sa ma duc la posta; mai precis la opt. Nu m-am mai trezit la opt de mult timp; imi place sa imi savurez cele 11-12 ore de somn din sesiune la caldurica sub plapuma de 50 de kg.
Deci, din motive nelamurite si pur altruiste, m-am trezit la opt. Ziua nu a vrut insa sa inceapa bine; si nu a avut nici o legatura cu faptul ca IAR am observat ca nu mi-am spalat blugii de noroiul capitalei. Se pare ca, inafara de sosetele desperecheate (care isi au locul de onoare sub scaunul din spatele usii), nici o pereche completa nu se ivi la orizont (desi cercetarile ulterioare au dezvaluit faptul ca se aflau vreo trei sub tona de haine de pe scaun). Asa ca am luat o soseta scurta pe care scria Sport si una lunga cu dungi rosii si albastre (nu sunt stelista! mi le-a luat mami).
Dupa alte invarteli, nebagate in seama de nimeni din camera, am reusit sa ies pe usa. Aventura mea a continuat cu RATB-ul... daca nu e sa fie clasicul 102, e 27. Mi-era lene sa merg pe jos pana la posta... dar am descoperit ca nu imi place sa merg cu 27; se zgaltaie prea tare. Si totusi, tot cu el m-am intors. Aia de la chioscul de bilete (mi-am zis sa fiu si eu o data finuta si sa nu merg gratis) mi-a dat doua bilete in loc de unul (iar! oare ma simpatizeaza?) si nu am vrut sa-i irosesc darnicia.

semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)