Dimineata devreme cu Clementina Georgescu

Alaltaieri m-am trezit de dimineata sa ma duc la posta; mai precis la opt. Nu m-am mai trezit la opt de mult timp; imi place sa imi savurez cele 11-12 ore de somn din sesiune la caldurica sub plapuma de 50 de kg.
Deci, din motive nelamurite si pur altruiste, m-am trezit la opt. Ziua nu a vrut insa sa inceapa bine; si nu a avut nici o legatura cu faptul ca IAR am observat ca nu mi-am spalat blugii de noroiul capitalei. Se pare ca, inafara de sosetele desperecheate (care isi au locul de onoare sub scaunul din spatele usii), nici o pereche completa nu se ivi la orizont (desi cercetarile ulterioare au dezvaluit faptul ca se aflau vreo trei sub tona de haine de pe scaun). Asa ca am luat o soseta scurta pe care scria Sport si una lunga cu dungi rosii si albastre (nu sunt stelista! mi le-a luat mami).
Dupa alte invarteli, nebagate in seama de nimeni din camera, am reusit sa ies pe usa. Aventura mea a continuat cu RATB-ul... daca nu e sa fie clasicul 102, e 27. Mi-era lene sa merg pe jos pana la posta... dar am descoperit ca nu imi place sa merg cu 27; se zgaltaie prea tare. Si totusi, tot cu el m-am intors. Aia de la chioscul de bilete (mi-am zis sa fiu si eu o data finuta si sa nu merg gratis) mi-a dat doua bilete in loc de unul (iar! oare ma simpatizeaza?) si nu am vrut sa-i irosesc darnicia.

semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)