miercuri, 30 ianuarie 2008

sunt Piromana 100%


Si nu o sa neg niciodata... decat la proces.

Cred ca am observat aceasta ciudata deviatie in comportamentul meu la 5 sau 6 ani. Atunci am dat foc la un sfert din parchet si la un scaun. Inconstienta sau nu... a fost ceva destul de grav. De ce? Pentru ca la momentul acela ne mutam... si in camera respectiva nu era nimic decat un scaun... si bineinteles parchetul. De atunci au fost doar mici tentative soldate cu prosoape si o tigaie arse.

Majoritatea vietii mele am stat in locuinte cu soba... iar placerea mea extraordinara era sa fac focul, sa ard cutii intregi de chibrite. Imi plac la nebunie focurile de tabara... ma incanta sa le privesc.

In ultimele saptamani insa piromania mea, inafara de cateva mici excese cu chibrituri (nimicuri) s-a canalizat asupra lumanarilor. Le modelez, bag tot felul de chestii in ele, de la unghii, chei, pun chibrituri aprinse langa ele sa arda cu flacara mai mare. Un fel de voodoo-iala amarata. Oricum, ma calmeaza foarte tare privitul focului.

Nu e ceva prea grav; inafara de excesele de inconstienta, cred ca raman doar la chibrituri si lumanari.

semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu