duminică, 21 decembrie 2008

Il y a des miracles de Noël

Ieseam voioasa din bloc sa merg la cumparaturi de cadouri.

In fata blocului era Bhabette incercand sa intre. Deschis eu si ii tin usa sa intre.
Ea zambeste foarte frumos si imi multumeste jovial.

O fi uitand cine sunt?

Oricum...


Joyeux Noël, il y a encore des miracles.


semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

duminică, 14 decembrie 2008

Ne-au ajuns blestemele Bhabettei IV

Va mai povesteam ceva aici si aici si aici.
Saga continua.

Stateam intr-o seara pe skype, fascinata intr-o convorbire.

Daca nu stiati, Clementina are in camera 2 tablouri mari.

Ei bine, in timpul convorbirii, cazu unul dintre tablouri. Din fascinatia mea m-am trezit cu inima la vreo 30 de km distanta.
Bhabette s-a reprofilat dupa baie la mobila... e clar...

PS: nici in luna februarie 2009, tabloul nu e la loc, sta asa cum a cazut.


semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

luni, 8 decembrie 2008

Ne-au ajuns blestemele Bhabettei III

Uneori stai si te gandesti ca nimic nu mai poate merge rau sau mai rau. Ei bine, intotdeauna este loc de mai mult.

Era o frumoasa vineri seara in care eu stateam de vorba cu o persoana, organizand un week-end placut si interesant. Urma sa fie o sambata minunata.
Pe casa scari incepe un scandal... doua voci de batrane... inchid usa de la camera sa nu le mai aud si continui discutia placuta.

Nu e dat sa fie liniste si cineva suna la usa. Deschid si o vad pe doamna profesoara (despre care probabil o sa povestesc la un moment dat), vecina de la 1. Era foarte speriata: pusese un servetel pe polita de la chiuveta si se udase. O invit politicos in casa cat sa ma aranjez si eu putin sa ies sa o ajut cu ce trebuie. Exista posibilitatea de a se fi spart pe undeva o teava si nu vroiam sa ma vada iar mesterul blocului in pijamale.

Cand sa ies din 128, incerc sa inchei conversatia ce o purtam pe mess. Imediat draguta mea vecina isi baga nasul si era cat pe aci sa vada o discutie nu prea placuta pentru ochii (din fericire fara ochelari) unei octogenare.

Inainte sa ajungem la etajul 1, facem escala la 2. Profesoara suna la usa la Bhabettei. Eu nu mai stiu cum sa scap de situatie, nu dadusem fata in fata cu ea niciodata si nu vroiam atunci. Iese Bhabette si companioana mea incepe: "Uite, domnisoara sta la 3, nici un domn doctor." Bhabette e tare pe pozitii: " O fi stand... cine stie cati insi stau acolo. Dar eu aud o bunica spaland rufe toata ziua si tusind in baie." Profesoara mai incearca 5 minute in care eu tac cu un picior pe fuga... fara rezultat.

Coboram la ea, vad situatia si il sun pe mester. Dupa conversatie insista sa imi plateasca telefonul... refuz energic... am minute. Ea e si mai stoica si ma fac cu 10 lei. Vine mesterul... vineri seara... meci... derbi... era "afumat"... cam prea "afumat".

Face verificarile de rutina (ma rog, in timp aluneca de vreo doua ori) si ajunge la concluzia ca undeva sus e o teava sparta.
Eu incep sa ma rog... sa nu fie de la mine, orice dar sa nu fie de la mine. Iar.

Era de la mine. De data asta, teava de apa rece.

Si uite asa mi s-a dus sambata minunata pe incercari de a gasi un instalator.

Acum am toate tevile noi. Dar oare ce mai urmeaza?


semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

miercuri, 3 decembrie 2008

Hai la bilete gratis, neamule!!!

Şi veni şi vremea campaniei electorale, apoi a alegerilor... nu de ele vreau să vorbesc, că imi bat gura de pomană...ci de ingeniozitatea guvernului, în incercarea sa, eşuată lamentabil, de a atrage tinerii la vot... of, ştampila asta...


Cum au schimbat legea electorală, de nici ei nu mai ştiu ce scrie în ea, guvernanţilor le-a clocit mintea o idee. Eh, da' ce idee, de a aduce şi tinerii plecaţi pe alte meleaguri, la votare... bilete gratuite la tren. Şi cum orice hotărâre de genul asta este mereu dată în grabă şi niciodată implementată cum ar trebui, e lesne de gândit ce a ieşit: cozi, la care s-a stat şi câteva ore bune, aglomeraţie... plus, o mare de nervi de partea tuturor implicaţi în acest proces, mai puţin a iniţiatorilor, normal...


Că a fost şi vina angajaţilor aflaţi de cealaltă parte a ghişeului, care se mişcau de parcă ar fi lucrat cu vreun program antic de emitere a biletelor, e deja prea târziu să mă mai plâmg... pentru că, da, am fost si eu aţâţată de acestă ofertă, să profit şi eu odată, de ceva gratis în ţara asta... bad choise...


Neinformată de nimeni la ce cozi trebuia sa fac faţa pentru a lua bilet, am ajuns în gară cu jumatate de oră înaintea plecării trenului, suficient timp, altădată, de a-l procura şi lua chiar şi ceva de mâncare pentru drum. De data asta n-a mai fost să fie aşa... Când mai erau 5 minute şi pleca trenul, iar din faţa ghişeului, special, la care eram şi eu, muuult mai în spate, aşteptând, nu plecase decât o singură persoană şi nedorind să stau aiurea în gară încă ore bune, până la următorul tren... într-un moment de inspiraţie, mi-am luat frumuşel, bagajul în mână şi m-am dus... la tren. Şi, 3 ore şi jumatate mai târziu, ajungeam acasă, cu câţiva lei mai puţin în buzunarul meu, şi asa deloc doldora de lei, dar mulţumită măcar, că ajunsesem ora la care îmi plănuisem.


Bravo domnilor guvernanţi! La cât mai multe iniţiative de acest fel, că asta nu prea v-a ieşit, şi aţi fost aleşi mai mult pe votul babelor venite după biserică la vot, că aşa au fost şi ele instruite de către preot, deja nu mai contează....


Să nu mai luaţi niciodată de bună, vreo "gratuitate" mărinimos oferită de conducători... mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi să o facă...eu mi-am învăţat lecţia...



PS: La întoarcere, da, mi-am luat bilet... cu bani.

Semnat: Clementina Georgescu (veşnic acidă şi cârcotaşă)