luni, 8 decembrie 2008

Ne-au ajuns blestemele Bhabettei III

Uneori stai si te gandesti ca nimic nu mai poate merge rau sau mai rau. Ei bine, intotdeauna este loc de mai mult.

Era o frumoasa vineri seara in care eu stateam de vorba cu o persoana, organizand un week-end placut si interesant. Urma sa fie o sambata minunata.
Pe casa scari incepe un scandal... doua voci de batrane... inchid usa de la camera sa nu le mai aud si continui discutia placuta.

Nu e dat sa fie liniste si cineva suna la usa. Deschid si o vad pe doamna profesoara (despre care probabil o sa povestesc la un moment dat), vecina de la 1. Era foarte speriata: pusese un servetel pe polita de la chiuveta si se udase. O invit politicos in casa cat sa ma aranjez si eu putin sa ies sa o ajut cu ce trebuie. Exista posibilitatea de a se fi spart pe undeva o teava si nu vroiam sa ma vada iar mesterul blocului in pijamale.

Cand sa ies din 128, incerc sa inchei conversatia ce o purtam pe mess. Imediat draguta mea vecina isi baga nasul si era cat pe aci sa vada o discutie nu prea placuta pentru ochii (din fericire fara ochelari) unei octogenare.

Inainte sa ajungem la etajul 1, facem escala la 2. Profesoara suna la usa la Bhabettei. Eu nu mai stiu cum sa scap de situatie, nu dadusem fata in fata cu ea niciodata si nu vroiam atunci. Iese Bhabette si companioana mea incepe: "Uite, domnisoara sta la 3, nici un domn doctor." Bhabette e tare pe pozitii: " O fi stand... cine stie cati insi stau acolo. Dar eu aud o bunica spaland rufe toata ziua si tusind in baie." Profesoara mai incearca 5 minute in care eu tac cu un picior pe fuga... fara rezultat.

Coboram la ea, vad situatia si il sun pe mester. Dupa conversatie insista sa imi plateasca telefonul... refuz energic... am minute. Ea e si mai stoica si ma fac cu 10 lei. Vine mesterul... vineri seara... meci... derbi... era "afumat"... cam prea "afumat".

Face verificarile de rutina (ma rog, in timp aluneca de vreo doua ori) si ajunge la concluzia ca undeva sus e o teava sparta.
Eu incep sa ma rog... sa nu fie de la mine, orice dar sa nu fie de la mine. Iar.

Era de la mine. De data asta, teava de apa rece.

Si uite asa mi s-a dus sambata minunata pe incercari de a gasi un instalator.

Acum am toate tevile noi. Dar oare ce mai urmeaza?


semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu