La Bhabette est mort! Vive la Bhabette!

Dupa multe nopti nedormite in sedinte de voodoo, Bhabette tacu... zile intregi...

Prima data am crezut ca au dat drumul la compensate pentru calmante in sfarsit. Dupa cateva zile am inceput sa banuim ca sistemul medical a izbandit: mai sunt persoane cu probleme psihice care sunt internate, nu lasate de izbeliste.

Cand deja incepuse sa ni se faca dor de tipetele de la 6 dimineata, de acuzatiile ca furam apa prin apometre (de fapt nu noi, domnul doctor si colaboratoarea... care nu mai stau aici de doi ani), ca spalam rufele la tot blocul toata ziua si toata noaptea, o zaresc intr-o zi stand de vorba cu alta vecina.

Si totusi ce-i cu tacerea asta brusca? Se poate ca dupa un an de zile sa fi inteles in sfarsit?

Declar: La Bhabette est mort! Vive la Bhabette!


semnat: Clementina Georgescu (lebada timida si incurcata)